Creativitatea in grup vs creativitatea individuală

Creativitate la individ și grup

Abstract:
Într-o lume în care creativitatea precum inteligența este valorizată social, creativitatea la individ este mult mai cunoscută și apreciată decât cea care poate fi generată de un grup. Părerile cercetătorilor sunt împărțite, înclinând balanța spre o performanță mai mare în cazul grupurilor, dacă sunt cunoscute și aplicate anumite metode și tehnice ce le voi prezenta mai jos.  Printre cele mai cunsocute metode de productivitate în grup se află Brainstorimingul, un instrument a cărei susținere este mai degrabă din partea psihologie populare, decât din zona cercetărilor științifice.

Când vorbim de creativitate, ne gândim cu precădere ca fiind specifică unui individ, și nu unui grup, chiar consultând un dictionar psihologic, descoperim o definiție care susține acestă credintă, aflând despre creativitate, că este o “dispoziție de a crea, regăsită în stare latenta la orice individ și la toate vârstele”.
Scop: În acestă lucrare imi propun să aduc în discuție diferențe, dacă aceastea există, în ceea ce privește performanța în creativitate a unui individ în raport cu un grup.
În timp ce unii cercetători au demonstrat faptul că grupul rareori se ridică la nivelul perfomanței individuale (McGrath, 1984, cit de cit. de P. B. Paulus și B. A. Nijstad, 2003), suma ideilor fiind cam jumătate din totalul ideilor indivizilor lua
ți separat, alte studii au căutat variabile care pot influența perfomanța grupulu
i, cum ar fi: strategiile de grup, eforturile membriilor, calitatea deciziilor luate, precum și nivelul de de competențe a membrilor și modul în care aceștia își impart activitatea. Trebuie avut în vedere că, grupul nu reprezintă o sumă a membrilor participanți, ci are o sintalitate distinctă, ce rezultă din personalitățile și competențele membrilor, și care uneori poate facilita perfomanța acestuia, alteori nu.
Pentru ca un grup să performeze bine, pe lângă proprietatea membrilor de a fi creativi, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții, ce țin de factori precum climatul socio-afectiv care trebuie să fie cald și pozitiv, să permită exprimarea autentică și să încurajeze spiritul ludic al membrilor. Eterogenitatea grupului este în genere dăunătoare, fiind de cele mai multe ori generatoare de conflicte socio-cognitive, pentru creativitate însă,diversitatea opiniilor, aptitudinilor și competențelor este o necesitate (Hall și Watson, 1970 cit. J.C. Abric, 2002). Abric, în urma unui studiu, subliniază de asemenea importanța unei structuri omogene a grupului(J.C. Abric, 1971) care să permită exprimarea liberă, fără ca membrii să se simtă evaluați de ceilalți. Dacă la cele spuse deja, se adaugă un facilitator asertiv care să ai aibă și functia de animator al grupului, și care să intervină în buna desfăsurarea a activități colective, prin crearea și întreținerea condițiilor enumerate mai sus, atunci avem o formulă completă pentru un “produs” nou, inovator.

Creativitatea in grup vs creativitatea individuală

Un instrument de nelipsit în sarcinile creative de grup este Brainstormingul (Osborne, 1963) cu un grup de 8-12 persoane, care este una dintre cele mai vechi tehnici cunoscute dar și cele mai populare metode de lucru. Chiar dacă nu a fost prea luat în serios în cadrul studiilor, s-a observat că anumite aspecte ale instrumentului inhibă creativitatea, astfel că membrii grupului produc mai puține idei, din cauza faptului că își petrec mai mult timp ascultând ideile celorlalți, și cu cât crește numărul membrilor cu atât mai puțin productiv va fi grupul. Alți cercetători recomandă ca numărul membrilor paticipanți să fie minim trei, dar nu mai mare de 6, astfel reușim să tinem sub control și ceea ce numim lenea socială, prezentă în cadrul grupurilor, cu precădere formate din bărbați, și mai ales atunci când scopul grupului este atingerea unei performanțe (K. Strongman, 2012, p.204). Un alt factor perturbator în cazul brainstromingului ar fi fixarea pe o singură temă, mult mai benefic ar fi brainwriting, unde fiecare persoană își scrie 10-20 de idei pe o foaie, înainte de a se reuni în grup (Sawyer, 2007, p.65-66).
Chiar dacă studiile nu susțin eficiența unui grup care folosește brainstormingul, când membri au fost chestionați în legătură cu acest aspect, au susținut contrariul, respectiv faptul că grupul este mult mai creativ decât ar fi putut fi el singur. Probabil că energia care se formează în cadrul grupului, și faptul că participanții au un timp plăcut și distractiv împreună cu ceilalți, îi face pe aceștia să considere grupul ca fiind mai eficient.
Putem conhide faptul că acest instrument nu este cel mai bun generator de idei noi și originale, ci că grupurile care îl folosesc beneficiază de pe urma evaluari ideilor apărute (Sawyer, 2007, p.64).
Se pare că avantajele unui grup față un individ în ceea ce privește creativitatea nu provine din numărul de idei produse, ci mai degrabă din dinamica care apare în grupul respectiv, care prin forțele pe care le generează, duc la crearea unor idei cu adevărat valoroase.
Creativitatea unui individ este atât eficientă cât și necesară, atunci când ne referim la sarcini care nu se pot efectua decât de o singură persoană, cum ar fi: pictarea unui tablou sau compunerea unei poezii, iar istoria susține acest aspect, promovând ca genii creative personalități autonome, și mai puțin grupuri creative.
În scopul susțineri celor de mai sus, aduc o cercetare inteprinsă de Nijstad, care sugerează existența unei nevoi de grup pentru a putea rezolva în mod creativ sarcina de lucru, doar în stadiile finale ale creației, atunci este necesară o selectare, o evaluare și implementarea a unei idei (Nijstad, 2003)
Pe de altă parte Sawyer (2003) consideră că studiile psihologice efectuate până acum sunt destul de echivoce, și că numai atunci când vom reuși să integrăm metode și concepte și din alte domenii, precum sociologie, comuincare, și comportament ogranizațional; doar făcând o analiză grupul pe mai multe niveluri, putem prezenta o explicație completă a creativității în grup (Sawyer, 2003, p. 166).
Concluzia mea este că deși un grup poate perfoma mai bine în ceea ce privește creativitatea decât un individ, iar motivele care pot susținute acest aspect se datorează unei conjucturi favorabile create la intersecția unor personalități, competențe, și experiențe diferite, care favorizează lărgirea spectrului de percepții individuale, și creează premise favorabile “nașterii” de ideei geniale, totuși, dacă natura sarcinii și variabilele amintite nu se reunesc pentru a facilita apariția acelei idei, atunci putem afirma, cu o oarecare certitudine, că individul este mai creativ decât grupul, fiindcă perfomanță sa, este mult mami frecventă în viața reală decât cea a unui grup.

Bibliografie:                                                        

K. Sawyer (2007) Group Genius: The Creative Power of Collaboration, New York, Basic Books

K.Sawyer (2003), Group Creativity. Music, Theater, Collaboration, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates

Paul B. Paulus Bernard A. Nijstad (2003), Group Creativity: Innovation Through Collaboration, New York, Oxford University

J.C. Abric, 2002, Psihologia Comunicării, Iași, Ed. Polirom

K.T. Strongman, 2012, Psihologia vieții de zi cu zi, București Ed, Trei (pp. 193-205)

N. Sillamy (2000). Larousse, Dicţionar de psihologie, Bucureşti : Editura Univers Enciclopedic