Studii efectuate asupra conștiintei umane de catre Benjamin Libet, cercetător în cadrul departamentului de psihologie al Universității California din San Francisco, au arată că deciziile în general sunt luate la nivel inconștient, și puse în aplicare, după aproximativ 300-500 de milisecunde, la nivel conștient. Acest fapt m-a condus cu gândul la ideea că cei 100000 biți de informație ce inundă în fiecare moment anlizatorii corpului nostru, nu sunt filtrați pentru separare, în sensul că doar o parte destul de infimă, 25-50 biti, sunt prelucrați pentru a da nștere arcului reflex, ci aproape toată cantitatea de informație ajunge să fie folosită, chiar dacă mare sa majoritate la nivel subconstient-inconștient.
Consider atenția involuntară ca fiind aceeași cu starea de vigilență, pentru că deși volumul informațiilor provenite prin intermediul receptorilor exteroceptivi, interoceptivi și proprioceptivi este variabil, starea noastra conștientă este o stare de expectație continuă impusă de interacțiunea permanentă cu mediul.
Totodată atenția involuntară o precede pe cea voluntară, însă nu o înlocuieste; prima fiind subordonată modulului subconștient-inconștient, pe când cea de a doua conștientului, astfel că deși putem alege să ne focalizăm pe un anumit subiect ce are o valoare prosexigenă, nu ne putem izola complet de mediu, care va continua să transfere informație catre nivelurile subconștient și inconștient.
Dacă, spre exemplu, ne aflăm în metrou stând în picioare, și citim o carte intersantă, dar nu foarte captivantă, pentru a ne face să intram în starea de atenție postvoluntară, iar metroul se apropie de următoarea stație, începând să frâneze ușor, acest lucru va produce un ușor dezechilibru corpului, stimulându-l să se adapteze situațiilor noi create de mediu în acel moment, însă nu va suspenda atenția voluntară pentru a executa aceste procese adaptative, dar nici nu va permite plăcerii oferite prin intermediul acesteia să continue, dacă modul subconștient-inconștient consideră necesară intervenția ca urmare a apariției unei situație ce poate amenința integritate corpului.
În concluzie, atenția este prezentă activ în toate procesele ce implică atât factorii cognitivi cât și cei non-cognitivi, având un rol determinant în adaptarea psihicului ce interacțiunează constant cu mediul exterior și interior, și care pe baza selectării consțiente, subconștiente și chiar inconștiente a informaților cu caracter prosexigen sau vital, permite menținerea sau la îmbunătățirea vieții individului.
Consider atenția involuntară ca fiind aceeași cu starea de vigilență, pentru că deși volumul informațiilor provenite prin intermediul receptorilor exteroceptivi, interoceptivi și proprioceptivi este variabil, starea noastra conștientă este o stare de expectație continuă impusă de interacțiunea permanentă cu mediul.
Dacă, spre exemplu, ne aflăm în metrou stând în picioare, și citim o carte intersantă, dar nu foarte captivantă, pentru a ne face să intram în starea de atenție postvoluntară, iar metroul se apropie de următoarea stație, începând să frâneze ușor, acest lucru va produce un ușor dezechilibru corpului, stimulându-l să se adapteze situațiilor noi create de mediu în acel moment, însă nu va suspenda atenția voluntară pentru a executa aceste procese adaptative, dar nici nu va permite plăcerii oferite prin intermediul acesteia să continue, dacă modul subconștient-inconștient consideră necesară intervenția ca urmare a apariției unei situație ce poate amenința integritate corpului.
În concluzie, atenția este prezentă activ în toate procesele ce implică atât factorii cognitivi cât și cei non-cognitivi, având un rol determinant în adaptarea psihicului ce interacțiunează constant cu mediul exterior și interior, și care pe baza selectării consțiente, subconștiente și chiar inconștiente a informaților cu caracter prosexigen sau vital, permite menținerea sau la îmbunătățirea vieții individului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu